Când eram în primul an de învățământ și fără experiență eram foarte supărată de ce am în clasă elevi care iau note de 7 sau 8 la teste, când eu am predat tuturor la fel de bine? Între timp am găsit răspunsul la întrebarea de atunci: nu toți sunt la fel.
Acum mă confrunt cu: de ce am în clasă/școală copii care, deși au abilități intelectuale, nu au rezultatele școlare conform cu abilitățile? De ce unii copii lucrează la școală sub nivelul potențialului lor intelectual? Am experimentat întrebări diverse: de ce copilul nu se descurcă suficient de bine pentru a face față în lumea competiției? De ce nu face mai multe exerciții? De ce nu este atras de învățătură și primește note slabe?
Potențialul
În primul rând trebuie să clarificăm dacă un copil lucrează sau nu sub nivelul potențialului său. Sub nivelul potențialului înseamnă că performanța copilului la școală, reflectată în note sau rezultate la teste, este sub nivelul celei prezise pentru vârsta, abilitățile și potențialul său. Adică, este o discrepanță semnificativă între capacitatea intelectuală și rezultatele pe care le obține la școală.
Numai că determinarea capacității și potențialului școlar nu se face comparând notele copilului dvs cu cele ale colegului de clasă. Determinarea potențialului de învățare și a abilității intelectuale a acestuia se face prin teste standardizate, aplicate de specialiști (de ex. determinarea IQ cu ajutorul unui psiholog). Dacă copilul dvs are abilități intelectuale medii și are note de 7 sau 8, înseamnă că lucrează la nivelul potențialului său.
Dacă are abilități de nivel superior, are note de 8, dar este capabil să obțină 10, atunci lucrează sub nivelul potențialului său.
Indicii
Există câteva semne pe care le putem observa, în general, la un copil și care ne spun că se implică sub nivelul potențialului său: are abilități școlare (testate) mai bune decât rezultatele școlare, are uneori rezultate școlare bune, alteori slabe, îi este frică de greșeli sau de eșec, are un management defectuos al timpului (pierde timpul), comentează cu privire la ceea ce i se impune, mai ales la sarcini sau teme pentru acasă, are o toleranță scăzută pentru sarcinile care i se par plictisitoare sau dificile (se plictisește, nu manifestă interes pentru anumite sarcini), are uneori o stimă de sine scăzută.
Cauze
Dacă:
-petrece prea mult timp socializând,
-este implicat în prea multe activități extracurriculare, i se dau sarcini mult prea dificile (sau prea ușoare), sau
-nu este suficient de activ în clasă, poate deveni un copil cu performanțe școlare sub nivelul potențialului sau.
Unii copii își stabilesc obiective minime pentru sarcinile lor școlare. Așa știu că vor depune efort minim și vor obține rezultatul dorit. Dacă ar stabili scopuri mai înalte și ar investi mai multă energie în realizarea lor, ar obține rezultate mai bune.
Alții stabilesc expectanțe nerealiste cu privire la rezultatele școlare, sau le sunt impuse aceste standarde ridicate, își dau seama că nu le pot realiza și renunță.
Perfecționiștii decid că lucrurile trebuie făcute perfect, experimentează eșecul și renunță. Semnul comun, pentru toți, este eșecul în organizarea timpului și efortului pentru sarcinile școlare. Să nu uităm că oboseala sau dezorganizarea pot avea aceleași efecte.
Oricare ar fi cauzele, un lucru e clar: odată ce alege să lucreze sub nivelul potențialului său, copilul va găsi mereu strategii să evite să facă ceea ce nu le place.
Vinovații
Dacă întrebăm profesorii, vor spune că sunt de vină părinții, dacă întrebăm părinții, vor fi învinuiți profesorii. Profesorii de la clasele mai mari dau vina pe cei de la clasele mai mici, toată lumea dă vina pe guvern și sistem sau pe elevi, că nu mai au motivație. Evident, copiii dau vina pe părinți și profesori. Nu cred că are importanță cine este de vină, importantă este acțiunea, și asta se face când toți cooperăm.
Pentru a schimba viziunea copilului și atitudinea lui față de învățare și sarcinile școlare, probabil va trebui să schimbăm ceva la noi: nu putem face pe nimeni să facă ceea ce vrem noi; putem doar să ne schimbăm comportamentul față de ei și să sperăm că vor fi și ei motivați să se schimbe.
Cum ?
Dacă copilul va investi suficient timp și efort pentru sarcinile școlare și are rezultate bune, va deveni un copil performant, la nivelul său. Indiferent de vârstă, ca să aibă succes, copilul trebuie să fie implicat în sarcini care respectă zona proximei lui dezvoltări (vezi teoria Vigotski), adică ”dă-i de lucru cât poate și încă puțin mai mult” (în traducere, sarcini care i se par dificile și frustrante). Consecvența și creșterea toleranței la frustrare par să fie cuvânte-cheie, alături de încrederea în sine.
Soluțiile apar în momentul unei bune cooperări cu școala. Profesorul ne poate ajuta, expunând copilul la tipuri diferite de metode abordate sau la personalizarea curriculum-ului, împarte obiectivele pe termen lung în obiective mai mici și clare, stabilește un plan individualizat de recuperare.
Aceste stategii vor avea rezultat îmbinate cu implicarea activă și eforturi din partea părintelui. A lăsa întreaga responsabilitate doar pe umerii școlii, când un elev are nevoie de ajutor, este greșit. Supravegherea efortului depus de copil în învățare, încurajarea să învețe și să își facă temele, motivarea susținută pentru realizarea activităților plictisitoare, dificile sau frustrante, implicarea consecventă, activă, atunci când e necesar, sunt chei pentru succesul copilului.
Mai pe scurt, modificând modul în care se predă, modul în care sunt educați copiii acasă și modul în care îi motivăm, poate influența radical entuziasmul și efortul depus de copil la școală.
Ați realizat că aveți un copil care nu dă tot ce poate la școală?