Ziua de vineri este acea zi din săptămână pe care cu toții o așteptăm cu sufletul la gura..și acum, imaginați-vă “cu sufletul la gură”, când ai atâtea pe suflet și vrei să le spui, dar CUI?! Și în ce zi?! Și, de ce? Ca motiv pentru ce? Și-apoi, acel “cui” poate fi de susținere, poate fi de încredere, poate fi de orice fel..important e să spui, să-ți spui din suflet pentru suflet..Tu ce fel de “cui” ești?
Totodată, vinerea este o zi în care oboseala ne cere o pauză, iar noi încă mai așteptăm ceva să ne scoată din tihna rutinei, o provocare, un îndemn, O/UN CEVA…. Și aici, priviți-mă, vă rog, EU-ÎNDEMNUL, EU-PROVOCAREA, EU-CUIUL, scoțând o parte din foștii elevi (generația Smurfs) din tihna rutinei.
Totul a început cu o elevă plecată în Japonia ce ne-a trimis un mesaj în care ne arăta o poză cu un afiș cu smurfs. Spre seară, un alt ștrumf ne-a urat o seară melodioasă, iar de aici s-a produs un click, nu de la melodii, ci de la fișa unde apărea scrisul lui, un scris desprins dintr-o lume veche, misterioasa, unde fiecare simbol ascundea o poveste, iar fiecare semn părea să transmită un mesaj doar de cei inițiați să-l poată înțelege. Astfel, după glume și tachinari am lansat “#PROVOCAREA_DE_VINERI …
Bună dimineața, dragilor! Zi cu soare și scris frumos să avem! Aștept poze cu foile de azi scrise frumos, ordonat, caligrafic..nu uitați de subliniat data și titlul, cu doua linii..hai că puteți!…”, în urma căreia, rând pe rând au început să apară câteva poze cu fișele din caiete. Unele cu scris ordonat, iar altele cu scris “pe grabă” în care cuvintele alergau unele după altele, temându-se să nu piardă ideea care le adusese la viață. Desigur, au fost foi cu scris apăsat, semn ca unele idei ar trebui să rămână acolo pentru veșnicie, ori file cu scris mic și tremurat, de parcă o singură pagina ar trebui să cuprindă o lume întreagă. Cei mai mulți mi-au trimis pagini de la biologie, de parcă, dintre toate filele posibile, au ales-o pe cea mai familiară, lăsând necunoscutul și îndrăzneala imaginației pentru o altă zi.
Am făcut glume, apoi au început să-și împărtășească impresiile, așteptându-mi feedbackul ca un ecou, ca după să prindă curaj și propriile gânduri să-și găsească glasul. Au venit cu ideea de a trimite compuneri ori să facem și altfel de provocări, astfel încât, vinerea să devină o zi a provocării.
Și poate că tocmai acesta e rostul zilei de VINERI… să rămână o mică PROVOCARE, un ÎNDEMN venit din partea CUIva, care să ne scoată din obișnuință și să ne deschidă ferestre spre lucruri noi. Un PRILEJ de a privi altfel, de a ne pune ÎNTREBĂRI, de a încerca și de a DESCOPERI că ÎNVĂȚAREA SE ASCUNDE ÎN CELE MAI NEAȘTEPTATE MOMENTE. Pentru că, e nevoie doar de un îndemn pentru a aprinde curiozitatea… iar, cine știe?! poate într-o zi de vineri veți fi voi cei care veți aștepta cu sufletul la gură următoarea provocare.
Prof. Înv. Primar Loredana-Mihaela Mariaș
PS: Menționez că am cerut acordul elevilor de a posta poze cu părți din conversație și poze cu paginile scrise.
