Parfumul florilor de tei este răspândit prin tot orașul. Se simte peste tot în aer, pe stradă, în clasă, sub inimă, acoperind triumfător un miros umed, amar (zic eu, de melci-dezgustător, pe care foarte puțini oameni îl recunosc….Voi știți cum miros melcii după ploaie?!un amestec de umed cu rânced).
Din mansarda școlii, se aude un ton cald, dar ferm, coerent, fluent și ușor glumeț…și, nu, nu este în limba română, e un amestec de engleză cu iz spaniol, aparținând formatorului nostru, Azael Herrero,…Săptămâna aceasta ne întărim convingerile într-un curs despre #gamificare, nu clarificare, ci GAMIFICARE. Exact! Ceea ce ne lipsește în această lume a educației, dar pe care, desigur, o văd în schimbare. Suntem, cred sau îmi place să cred, mulți dintre noi care facem #gamificare intuitiv, dar fără să punem bazele unui proiect „ca la carte”. Pot spune că m-am redescoperit prin acest curs, deoarece mi-am dat seama, a nu știu a câta oară, că tot ce fac, fac bine și mi-ar plăcea să găsească oricine această satisfacție-este uluitor să știi că toată munca ta îți este răsplătită. Cu siguranță, vă voi povesti despre proiectul meu și al elevilor „Afacerea Ștrumfească, pe care l-am realizat intuitiv, fără a ști că este, de fapt, GAMIFICARE.
Trebuie să închei…un ropot de gălăgie urcă, sunt elevii mei care vin de la ora de sport, foarte încântați, și înarmați cu muuulte întrebări, citez: Miss, e ultima oră? Miss, ce oră vom avea? Miss, ați scris fără să vă uitați…AAA (acel „aha!”), Miss, de ce scrieți toate lucrurile astea? Un morman de mânuțe și ochi se adună în spatele meu..Ce faceți aici?, Miss eu azi trebuie să-mi iau și sora ca vine bunicul…sunet de apă…Hei, nu mai spuneți, că miss le scrie…hî-hî..Suneți amuzantă! Miss,….
Or să-ți cadă flori de tei.”