Știți care este partea mea preferată din weekend?! Desigur că nu, nici nu știu de pare „așa wow”, dar nu contează….este acea perioadă de timp în care simt că-mi lungesc viața! Da, iubesc să fac asta! Cum fac asta? Păi, simplu! Mă trezesc mult mai devreme decât de obicei (de obicei,mă trezesc maximum la 6³⁰ a.m). De exemplu, astăzi m-am trezit cu jumătate de oră mai târziu de 5 a.m. Da, sunt foarte matinală! Nu-mi place această activitate care implică somnul, mi se pare o pierdere timp …plus că sunt atât de multe lucruri de făcut (nu azi, până acum la 7⁴³ m-a ținut de vorbă o cafea și soțul meu (ca o altă paranteză, sunt și căsătorită cu un soț minunat-cei mai mulți dintre voi știți,deja, asta)…nu mai știu ce paranteză să închid, dar n-are importanță, esențial este că ați înțeles!
Vreau să vă povestesc puțin despre săptămâna aceasta (deși, îmi este greu să recunosc, a fost o săptămână plină). O săptămână în care mi-am dat seama (așa cum va spuneam zilele trecute) că tot ce fac, fac bine, și sunt peste măsură mândră de mine. Paranteză (mă aflu la vârsta la care este foarte important să-mi dau singură o părere, un sfat despre o activitate/sau orice acțiune din viața mea, iar dacă asta mă mulțumește, atunci sunt sigură că fac ceea ce este benefic pentru toți –încrezută, ați spune; ei bine, nu, puțin mai mult peste încrezătoare).
Reluăm, o săptămână care se arată a fi plictisitoare (5 zile de curs, dintre care 2 de teorie–uhhh). Nu a fost așa! Cursul a fost cu și despre gamificare. Acel mod de a lua un manual (eu am ales istoria–că reprezintă o provocare la cât de plictisitoare este (peste tot în lume) și de a gândi, după o structură, consultând cu atenție și prietenește curriculumul, alungând monotonia. Detest momentul în care aud în jurul meu „bun, acum să deschidem manualul!”-e începutul în care închizi, ca profesor conexiunea dintre tine și elev, iar menirea ta nu este aceasta..). Cele două zile de teorie au fost extraordinar de bine structurate și, așa cum spunea și maestrul în gamificare, Azael Herrero, le-am perceput cu zâmbetul pe buze, cu entuziasm, curiozitate și mulțumire (mulțumire, pentru că majoritatea teoriei o aplicasem intuitiv într-un alt proiect). Miercuri, am văzut și testat aplicații folositoare pentru a gamifica, ceea ce am descoperit că sunt foarte multe moduri digitale pentru a-ți ușura munca! Joi am pregătit fiecare câte un capitol sau chiar o întreagă disciplina pentru o anumită clasă pentru procesul de gamificare. Am fost împărțiți în perechi, fiecare alegându-și fie o disciplină care era provocatoare pentru el, fie un capitol care era mai greu de înțeles. Am muncit mult, am stat peste program, am venit de dimineață, am lucrat …timpul este important, mereu, dar, ieri am simțit că o secundă face diferența! Glumesc, nu era vorba de o secundă (că nu era un lucru de viață și de moarte, și nu mă „tăia” nimeni dacă întârziam puțin cu prezentarea-parea mai palpitant 🙈) deci, da, timpul este important! Nu am reușit să finalizăm tot (vorbesc de echipa mea-eu cu dl. Stefan, proful de sport), dar am fost foarte mulțumiți de munca noastră-nu că ne lăudăm, dar s-au numărat printre cele mai bune proiecte. Creativitatea a fost la ea acasă, iar lucrul în echipă ne-a dat șansa să ne dăm seama cât de important este să știi când să lași de la tine și când să te impui (iar acum vorbesc foarte serios).
Vorbeam de ieri, vineri, ziua în care ne-am prezentat lecțiile/materia gamificată. Repet, este nevoie de mult mai mult timp (noi am avut la dispoziție ~ 9h), dar începutul fiecăruia dintre noi este bun, trebuie doar sa completam pentru a finaliza niste proiecte minunate.
Este 8¹⁵ și tocmai m-a sunat mama! Nu i-am răspuns, voiam să -mi închei ideea! Nu uitați să vă urmăriți propriu scop, menirea pe Pământ și iubiți-vă mai mult pe voi! Nu veți fi egoiști, ci vă veți aprecia mai mult! Doar voi o puteți face!
Cu entuziasm,
Prof. Înv. Primar și Preșcolar,
Loredana Mihaela Mariaș