Cum ne adaptam in clasa a V-a? Ce ne facem dacă nu se adaptează ? Cum se face trecerea de la o școală privată la școala de stat? Se adaptează elevul?
De fapt, cea din urmă este întrebarea care îi stresează pe adulți. Această întrebare am auzit-o de multe ori.
Ca să pot răspunde trebuie să ne întrebăm ce înseamnă ”nu se adaptează” ? Ce înțelegem prin această expresie? Cât durează ”nu se adaptează”? Dacă ne referim la situații de genul ”nu reușește să își facă prieteni”, ”este foarte retras”, ”nu face față cerințelor profesorilor”, etc, cred că semne ale acestor manifestări au fost și înainte de a ajunge copilul în clasa a V-a și ar fi avut nevoie de ajutor mai devreme. Dacă le observăm mai puternic acum, înseamnă că ar trebui să ne întrebăm dacă școala pe care am ales-o pentru copilul nostru chiar i se potrivește. Dar acestea sunt cazuri speciale, ce trebuie abordate ca atare, iar noi vorbim de adaptarea copiilor, in general, la o nouă etapă a vieții lor.
Revenind, să clarificăm, totuși, ce presupune trecerea din clasa a IV-a la clasa a V-a !
Indiferent la ce școală este elevul trecerea de la ciclul primar la gimnaziu presupune schimbări.
Ce se schimbă ?
- Mulți părinți preferă o anumită școală pentru clasele primare, iar pentru gimnaziu aleg chiar o școală pe care și-ar dori să o continue până la finalul liceului. Din acest motiv copiii schimbă, de multe ori, inclusiv școala. Fiecare școală este un sistem cu o cultură și valori proprii, deci intervine adaptarea la alte cerințe.
- Chiar dacă nu schimbă școala, obligatoriu se schimbă colegii (toți sau o parte dintre ei). Copiii îi vor cunoaște pe toți, dar vor face o selecție a celor cu care vor relaționa, așa cum își aleg și prietenii din parc.
- Cadrul didactic de la catedră, de asemenea, se schimbă. De la o singură persoană de referință, avem acum pentru fiecare curs un alt profesor, fiecare cu cerințe diferite. Dirigintele va ocupa un loc important și putem susține nevoile copilului prin intermediul acestuia.
- Se schimbă modul de predare indiferent de școala aleasă, și asta, poate, la fiecare oră, în funcție de persoana din față.
- Apare o schimbare majoră în homeostază.
Ce este homeostaza? Orice schimbare în obiceiurile, cutumele noastre zilnice cu care am fost obișnuiți în trecut, atrage o perturbare a modului în care noi funcționăm. După o perioadă mai scurtă sau mai lungă se instalează noua homeostază, organismul se obișnuiește și intrăm din nou în rutină și ne vedem de viață în continuare după noile reguli dar relaxați. Iar adaptarea este diferită, de la persoană la persoană (în consecință, de la copil la copil).
Am auzit uneori unii părinți spunând că preferă o școlă primară de stat pentru a feri copilul de șocul trecerii în clasa a V-a, și pentru a-l obișnui cu viața ”reală” . Șocul oricum există deoarece toate schimbările de mai sus determină perturbarea homeostazei.
Elevul din ”viața reală”…
Haideți să facem o oarecare descriere generală a elevului de nivel mediu-superior de la școala primară publică ”tradițională”, din ”viața reală” !
Elevul este obișnuit să stea în bancă, să asculte în general soldățește de învățător. Știe că nu are voie să ”deranjeze” cadrul didactic, nu intervine în timpul predării , se străduiește să înțeleagă, să copieze, să-ți facă temele .Dacă nu înțelege, de multe ori părinții aleg varianta meditațiilor chiar la clasele primare.
Această situație absurdă apare deoarece de multe ori învățătorul oferă informații mult peste nivelul programei școlare și, respectiv, peste nivelul de înțelegere normal al copiilor. Acest lucru se întâmplă cu precădere la română și matematică (celelalte materii sunt oricum trecute la ”diverse”), iar excesul de zel duce uneori la cunoștințe care se predau în mod normal la nivelul superior. Cu alte cuvinte, se lucrează în general cu 3-5 copii care sunt ”varfurile” iar restul, până la 30 de elevi, nu au decât să facă meditații. De aici rezultă copii cu stimă de sine scăzută, care se simt ignorați.
Veți spune că elevii din școala privată au fost obișnuiți altfel și de aici s-ar putea să trageți concluzia că le va fi mai greu.
Elevul din ”viața normală” care vine cu plăcere la școală…
Să trecem acum la copiii care provin din școala primară privată ! Cel puțin la școala noastră nu aplicăm doar metodele tradiționale de predare, așa cum, de altfel, prevede și noul curriculum, intrat în vigoare din 2008, dar care nu se aplică decât izolat. De ce nu se aplică? S-a schimbat legislația, dar este greu să schimbi stilul de lucru al cadrelor didactice, care s-au obișnuit să lucreze în mod tradițional. Nu există momentan metode prin care să li se impună să facă această schimbare. Poate după câteva generații…
Prin stilul propriu al Școlii Lorelay urmărim să-i dezvoltăm pe mai multe planuri, îi încurajăm să gândească, să se exprime, să argumenteze, să întrebe, să caute informații, să se descurce. De fapt, vorbim de competențe cheie stabilite la nivel european, dar prea puțin popularizate printre părinți. Nu limităm dezvoltarea doar pe română și matematică. Fiecare materie are rolul ei și avem profesori specializați care lucrează efectiv pe nișa lor exact ca la gimnaziu. Din acest punct de vedere putem spune că deja copiii noștri au făcut un pas spre adaptarea din clasa a V-a.
În Lorelay sunt 6-7 cadre didactice care predau materii diferite și cu care copiii se relaționează. Asta nu înseamnă mai puțină rigurozitate în cunoștințele predate. Faptul că nu se simt stresați sau că nu au scrise 10 pagini în caiete în 45 de minute de curs, nu înseamnă că nu au fost predate sau achiziționate cunoștințele prevăzute în programa școlară. Doar că punem accent pe a înțelege, nu pe frustrare și sentimentul de neputință.
”Au prea mult confort” … aud alte expresii. Dar nu asta se dorește? Copiii trebuie să vină cu plăcere la școală. Ar trebui să vină cu plăcere la orice școală. Aici vorbim de confortul psihic în special. Copiii nu sunt speriați și nici intimidați de invățătoare. Sunt încurajați să pună întrebări. Chiar modul de lucru presupune o îmbinare între munca individuală, colaborarea cu colegii și coroborarea informațiilor spre a obține un rezultat. Sunt obișnuiți să facă prezentări și să-și susțină punctul de vedere.
Nu trebuie să învețe pe de rost texte ca apoi să facem concurs de redare mecanică. Este mai important să știi să obții o informație, să te descurci și asta duce la ambiția și motivația de a ști. Iar profesorul pentru ei nu este un Bau Bau . Este omul care îi ajută, care le răspunde la întrebări și pe care ei îl respectă ca atare. Este la fel de important să le creem o imagine de sine corectă, să se poată autoevalua, să își cunoască punctele tari, dar și limitele și, mai mult, cum să își folosească atu-urile. Învață ce înseamnă toleranța la frustrare, dar și să coopereze în atingerea unui scop comun, se organizează singuri, își aleg lideri și pot stabili singuri regulile de care au nevoie pentru a funcționa în grup. Deci, timp de cinci ani, elevilor li se formează și li se cristalizează foarte bine imaginea normală a profesorului.
Când apare schimbarea ?
Ce se întâmplă când ajung în clasa a V-a? Se întâmplă exact ce se întâmplă cu majoritatea copiilor. Elevii schimbă: școala, profesorul, colegii, mediul etc.
Diferența față de ceilalți copii este că elevilor noștri le lipsește frica față de profesor. Asta nu înseamnă că îl respectă mai puțin. Îi veți vedea dezinvolți în relația cu profesorii. Un copil care 5 ani este obișnuit să se relaționeze cu adultul într-un anumit fel, va continua în același stil, iar acesta este un lucru bun. Adăugăm apoi bagajul de cunoștințe acumulate în Scoala Lorelay, care este mult peste nivelul programei (și ne referim aici la multe cunoștințe de cultură generală), deprinderile la limba engleză certificate Cambridge, stilul dezinvolt și inovativ, deprinderea de a căuta , de a se informa, echilibrul psihic. Toate acestea aduc copiilor noștri un plus de valoare, pe care l-am urmărit de la înființarea acestei școli.
Să nu uităm că vorbim de nivelul primar, nu de facultate . Rolul școlii primare este de a forma competențele de bază, pe care se vor clădi informațiile viitoare. Este momentul în care dăm startul pentru învățare, creăm motivația pentru cunoaștere, stârnim curiozitatea, recunoaștem nevoile copilului și suntem atenți la înclinații specific și talente care ar trebui urmate. Acesta este scopul școlii primare, în viziunea noastră.
Cu siguranță vor fi și profesori ”nemulțumiți” de acești copii. Și îmi aduc aminte de perioada când lucram într-o alternativă educațională de stat în Cluj-Napoca. Un profesor de gimnaziu se arăta iritat de un fost elev de-al meu, foarte bun la învățătură și elev la un prestigios liceu.
-De ce? l-am întrebat .
-Îmi deranjează ora? îmi răspunde.
-Dar este impertinent, desfășoară alte activități, se joacă sau ce face?
-Nuuuu. Dar pune întrebări.
-Vorbește în afara temei?
-Nu, dar întreabă mult iar eu nu reușesc să termin de predat.
Atunci i-am răspuns că scopul predării nu este să le oferi copiilor o cantitate fixă de informație. Este problema profesorului sau a școlii, nu a copilului. Școala se adaptează la elev, nu invers. Pentru că era vorba de geografie, i-am sugerat să le dea drept temă să realizeze un proiect, iar copiii cu siguranță vor oferi mult mai multe informații decât le poate oferi el ca profesor, doar că aceste informații vor fi căutate și descoperite de copii. Ba mai mult, cu siguranță vor reține mult mai mult decât să memoreze mecanic o lecție din manual (vedeți despre stilurile de învățare). De altfel, dl profesor s-a cam supărat …iar fostul meu elev a rămas la fel. De curând a terminat și facultatea…
Să ne vedem cu bine !