În prag de sărbători
Vă povesteam de curând, înainte de sărbători, cât de sclipicioasă sunt și cum s-a desfășurat serbarea, câtă emoție a emanat și implicare, de asemenea. Vinerea trecută, ziua în care aproape am terminat de asamblat ultimele câteva sute de piese dintr-un extra puzzle (bineînțeles că mai am vreo 50, asta dacă nu se întâmplă vreo minune să-l găsesc deja “asamblat” în cutie), așteptam nerăbdători vacanța (eu împreună cu elevii din Lorelay) cu zeci de planuri și idei pentru timpul liber (pictat, citit, vizite încolo și încoace).
La o săptămână distanță, un teanc de haine aștepta zgribulit, dar cu răbdare, momentul oportun pentru a face cunoștință cu eroul principal al acestei conversații, care, acum este mai mult decât mândru de munca sa. Pentru că, între timp, m-am împrietenit destul de mult cu o răceală (care parcă a prins drag de mine), m-am apucat liniștită de călcat…am început cu ce era mai ușor, culminând cu hainele de școală, dintre care nu aveau cum să lipsească “tricourile de predare”…cum adică?
Desigur, noi predăm și în alte momente când suntem îmbrăcați diferit, dar așa ne place sa le numim ‘tricouri de predare”, și da, avem și tricouri de consolidare, cele inscripționate cu “Erasmus“. Am simțit un puternic sentiment de apartenență, (punând -le pe umeraș) și, desigur, de mândrie.
Este incredibil cum gândurile oamenilor se afla într-o căutare continuă și nu se opresc nicicum din străfulgerarea lor. Ceea ce vreau să transmit este că, deși a fost un an plin (cum bănuiesc că așa l-am simțit cu toții în unele momente), a fost încununat cu atât de multe activități, proiecte, oameni minunați pe care i-am cunoscut/redescoperit, încât, la final, suntem mândri și recunoscători de tot ceea ce se întâmplă cu/și în viața noastră de zi cu zi! Sărbători cu bine să avem și sper să ne citim degrabă!
PS. Am început să citesc “Harry Potter”, iar acum îmi înțeleg cu atât mai mult elevii care izbucneau în râs în timp ce citeau!